căruțaș definitie

13 definiții pentru căruțaș

căruțáș sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: căruță + -aș] Persoană care transportă cu căruța marfa sau persoane Si: cărăuș, (înv) harabagiu, (reg) cărucer.
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă sau persoane; cărăuș, harabagiu, cărucer. – Căruță + suf. -aș.
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane; cărăuș, chirigiu. Aproape în toate zilele, la aceeași oră de dimineață, căruțașul trecea pe sub fereastra mea. DEMETRESCU, O. 116. Vînători și căruțași... culcați toți la pămînt, dorm acum duși. ODOBESCU, S. III 19.
CĂRUȚÁȘ, căruțași, s. m. Persoană care transportă cu căruța marfă, poveri sau persoane. – Din căruță + suf. -aș.
căruțáș s. m., pl. căruțáși
căruțáș s. m., pl. căruțáși
CĂRUȚÁȘ s. v. cărăuș.
CĂRUȚÁȘ ~i m. Persoană care transportă cu căruța pasageri sau greutăți; cărăuș. /caruță + suf. ~aș
căruțaș m. 1. cel ce duce cu căruța; 2. reparator de trăsuri.
căruțáș m. Cel ce conduce căruța.
CĂRUȚAȘ s. cărăuș, chirigiu, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care transportă lemne.)
căruțaș, căruțași s. m. dezertor.

căruțaș dex

Intrare: căruțaș
căruțaș substantiv masculin