căruțărie definitie

9 definiții pentru căruțărie

căruțăríe sf [At: I. IONESCU, D. 192 / E: căruță + -ărie] 1 Meșteșugul de a face căruțe (2). 2 (Înv) Atelier unde se construiesc căruțe (2). 3 (Csc) Unelte de căruțaș.
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier în care se făceau căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. Are ateliere pentru toate meșteșugurile necesare agriculturii, precum: rotărie, fierărie, căruțărie. I. IONESCU, D. 192, 2. (Cu sens colectiv) Unelte de căruțaș. Unelte mecanice, unelte de drum de fier, unelte telegrafice., căruțărie. ODOBESCU, S. II 95.
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Din căruță + suf. -ărie.
căruțăríe s. f., g.-d. art. căruțăría, g.-d. căruțăríi, art. căruțăríei
căruțăríe s. f., art. căruțăría, g.-d. căruțăríi, art. căruțăríei
căruțărie f. meseria căruțașului.
căruțăríe f. (d. căruță). Meseria de a face căruțe ș. a.

căruțărie dex

Intrare: căruțărie
căruțărie substantiv feminin