cărturăríe sf [At: (ante 1618) GCR I, 51/21 / V: (înv) ~ulăríe, ~rătulăríe / E: cărturar + -ie] 1 (Rar) Învățătură. 2 (Nob) Patima jocului de cărți Si: cartoforie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. Apucă-te de cărturărie! CREANGĂ, A. 123.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Din cărturar + suf. -ie.

cărturăríe (rar) s. f., art. cărturăría, g.-d. cărturăríi, art. cărturăríei

cărturăríe s. f., art. cărturăría, g.-d. art. cărturăríei

CĂRTURĂRÍE s. v. carte, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, studii.

CĂRTURĂRÍE f. rar Cunoștințe vaste. [Art. cărturăria; G.-D. cărturăriei; Sil. -ri-e] /cărturar + suf. ~ie

cărturărie f. învățătură, știință: apucă-te de cărturărie CR.

cărturăríe f. Învățătură, studiŭ.

cărturărie s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. INSTRUCȚIE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. STUDII.

cărturăríe, cărturării, s.f. – (înv.) Învățătură, știință. – Din cărturar (< ngr. hartulários „secretar, condeier”, Densusianu, DA, DEX) + suf. -ie (DEX, DLRM, MDA).