cărturăresc definitie

12 definiții pentru cărturăresc

cărturărésc, ~eáscă a [At: DDRF / Pl: ~ești / E: cărturar + -esc] 1 Care aparține cărților Si: livresc. 2 Care provine din cărți Si: livresc. 3 Referitor la cărți (1) Si: livresc. 4 Specific cărților Si: livresc.
CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc.
CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc.
CĂRTURĂRÉSC, -EĂSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar.
CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Din cărturar + suf. -esc.
cărturărésc adj. m., f. cărturăreáscă; pl. m. și f. cărturăréști
cărturărésc adj. m., f. cărturăreáscă; pl. m. și f. cărturăréști
CĂRTURĂRÉSC adj. v. livresc.
CĂRTURĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cărturari; propriu cărturarilor. 2) (despre cuvinte, expresii) Care este folosit numai în cărți și în limbajul oamenilor culți; livresc. /cărturar + suf. ~esc
cărturăresc a. literar.
cărturărésc, -eáscă adj. De cărturar, de om învățat. Adv. -ește, ca cărturariĭ.
CĂRTURĂRESC adj. cult, livresc, savant. (Formație lexicală ~.)

cărturăresc dex

Intrare: cărturăresc
cărturăresc adjectiv