cărpiniță definitie

8 definiții pentru cărpiniță

cărpiníță sf [At: LIUBA – IANA, M. 37 / V: ~pen~ / Pl: ~țe / E: carpen + -iță] Arbore scund, cu scoarța netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate și cu flori în amenți Si: carpen (3) de pietriș, jinag, grăbar, sfineac (Carpinus orientalis).
CĂRPINÍȚĂ, cărpinițe, s. f. Arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate și cu flori în amenți (Carpinus orientalis). – Carpen + suf. -iță.
CĂRPINÍȚĂ, cărpinițe, s. f. Arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate și cu flori în amenți (Carpinus orientalis). – Carpen + suf. -iță.
cărpiníță s. f., g.-d. art. cărpiníței; pl. cărpiníțe
cărpiníță s. f., g.-d. art. cărpiníței; pl. cărpiníțe
CĂRPINÍȚĂ s. (BOT.; Carpinus orientalis) (Ban. și Olt.) sfineac.
CĂRPINIȚĂ s. (BOT.; Carpinus orientalis) (Ban., Olt.) sfineac.
CĂRPINIȚĂ (< carpen) s. f. Arbore sau arbust din familia betulaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunze ovate, mici, dințate și flori în amenți; crește în părțile sudice ale țării (Carpinus orientalis); sfineac.

cărpiniță dex

Intrare: cărpiniță
cărpiniță substantiv feminin