cărpiniș definitie

2 intrări

14 definiții pentru cărpiniș

cărpeníș sn vz cărpiniș
cărpiníș sn [At: GALACTION, O. 293 / V: ~pen~ / Pl: ~uri / E: carpen+-iș] 1-2 Pădurice (sau desiș) de carpeni Si: cărpinet (1-2).
CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș.
CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni; cărpinet. – Carpen + suf. -iș.
CĂRPÍNÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. Știa un hățiș adînc, un cărpiniș încurcat. GALACTION, O. I 293. Umbra-i deasă-n cărpiniș; Să m-așez la un cotiș, Să pîndesc la d-ăi ciocoi, Că prea sînt spurcați cu noi! BOLLIAC, O. 183.
CĂRPINÍȘ, cărpinișuri, s. n. Pădurice sau desiș de carpeni. – Din carpen + suf. -iș.
cărpiníș s. n., pl. cărpiníșuri
cărpiníș s. n., pl. cărpiníșuri
CĂRPINÍȘ s. (BOT.) cărpinet.
CĂRPINÍȘ ~uri n. Pădurice de carpeni. /carpen + suf. ~iș
cărpeníș n., pl. urĭ. Pădure, loc acoperit de carpenĭ. – În est cărpiniș.
CĂRPINIȘ s. (BOT.) cărpinet.
cărpiníș, cărpinișuri, s.n. – Pădurice de carpeni. ♦ (top.) Cărpiniș, localitate aparținătoare de com. Copalnic Mănăștur. – Din carpen (< lat. carpinus) + suf. -iș (DLRM, DEX, MDA).
CĂRPINIȘ, com. în jud. Timiș; 7.362 loc. (1991). Expl. de argilă. Cărămidă și țiglă. Topitorie de cînepă. Stație de c. f.

cărpiniș dex

Intrare: cărpiniș
cărpiniș substantiv neutru
Intrare: Cărpiniș
Cărpiniș