cărpănoșie definitie

13 definiții pentru cărpănoșie

cărpănoșíe sf [At: CREANGĂ, A. 82 / E: cărpănos + -ie] (Dep) 1 Zgârcenie. 2 Meschinărie.
CĂRPĂNOȘÍE s. f. (Depr.) Zgârcenie, avariție; meschinărie. – Cărpănos + suf. -ie.
CĂRPĂNOȘÍE s. f. (Depr.) Zgârcenie, avariție; meschinărie. – Cărpănos + suf. -ie.
CĂRPĂNOȘÍE s. f. Zgîrcenie. O dată venise lui Oșlobanu rîndul să cumpere lemne; și așa, cu toată cărpănoșia lui, iese cîne-cînește în median... și găsește un țăran... cu un car încărcat cu lodbe de fag. CREANGĂ, A. 82.
CĂRPĂNOȘÍE s. f. Zgârcenie, avariție. – Din cărpănos + suf. -ie.
cărpănoșíe s. f., art. cărpănoșía, g.-d. cărpănoșíi, art. cărpănoșíei
cărpănoșíe s. f., art. cărpănoșía, g.-d. cărpănoșíi, art. cărpănoșíei
CĂRPĂNOȘÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.
Cărpănoșie ≠ galantomie
cărpănoșíe s. f. (pop.) zgârcenie, egoism.
CĂRPĂNOȘÍE f. depr. Fel de a fi al celui cărpănos; zgârcenie; avariție. [Art. cărpănoșia; G.-D. cărpănoșiei; Sil. -și-e] /cărpănos + suf. ~ie
cărpănoșíe f. (d. cărpănos). Est. Fam. Avariție pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ.
cărpănoșie s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

cărpănoșie dex

Intrare: cărpănoșie
cărpănoșie substantiv feminin