cărniță definitie

9 definiții pentru cărniță

cărníță sf [At: SADOVEANU, N. F. 82 / Pl: ~țe / E: carne + -iță] 1-6 (Șhp) Carne (1) (puțină sau fragedă, gustoasă) Si: cărnicică (1-6), cărnișoară (1-6), (înv) cărnicea (1-6).
CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță.
CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță.
CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne. Racii de mult îmi dădeau de veste în sfori, trăgînd cărnițele spre cotloane; dar eu mă lehămetuisem de ei. SADOVEANU, N. F. 95. Iar din cărnița cea grasă Mi-oi face mie o masă, Din cărnița cea mai multă Mi-oi face un pic de nuntă. MARIAN, S. 22.
CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne.
cărníță s. f., g.-d. art. cărníței; pl. cărníțe
cărníță s. f., g.-d. art. cărníței; pl. cărníțe
CĂRNÍȚĂ s. (rar) cărnicică, cărnișoară.
CĂRNIȚĂ s. (rar) cărnicică, cărnișoară.

cărniță dex

Intrare: cărniță
cărniță substantiv feminin