cărăruică definitie

9 definiții pentru cărăruică

cărărúică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / Pl: cărare + -uică] 1-2 (Rar; șhp) Cărămie (1-2).
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărărușă. Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. – Pronunțat: -rui-.
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.
cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
cărăruică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUȘĂ. POTECUȚĂ.

cărăruică dex

Intrare: cărăruică
cărăruică substantiv feminin