cărămiziu definitie

14 definiții pentru cărămiziu

cărămizíu, ~íe [At: BIBLIA (1688), 42/1 / E: cărămidă + -iu] 1 a De culoarea cărămizii. 2 a Roșiatic. 3 sf (Înv; nob) Cărămidărie (1).
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. (Despre obiecte, p. ext. despre culoarea lor) Roșiatic (ca și cărămida). Pămîntul cărămiziu adus din lunca Șiretului... CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/2. El sta de-oparte mîhnit... și-și ștergea fruntea c-o basma cărămizie. DELAVRANCEA, S. 26. Un fluture mare, de culoare cărămizie. ȘEZ. IV 23.
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu.
cărămizíu1 adj. m., f. cărămizíe; pl. m. și f. cărămizíi
cărămizíu2 s. n.
cărămizíu adj. m., f. cărămizíe; pl. m. și f. cărămizíi
CĂRĂMIZÍU adj. v. roșcat.
CĂRĂMIZÍU ~e (~i) Care are culoarea cărămizii; roșiatic. /cărămida + suf. ~iu
cărămiziu a. roșu ca cărămida: basma cărămizie. ║ n. vopsea roșie: își boia barba cu cărămiziu.
cărămizíu, -íe adj. (d. cărămidă). De coloarea cărămiziĭ, cam roș arămiŭ. V. profir.
CĂRĂMIZIU adj. roșcat, roșiatic, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.)
róșu-cărămizíu, -íe adj. Roșu care bate în cărămiziu ◊ „Dar, de fapt, acest sol roșu-cărămiziu e un sol foarte prielnic bananierilor.” Sc. 19 II 67 p. 5 (din roșu + cărămiziu)

cărămiziu dex

Intrare: cărămiziu
cărămiziu adjectiv