cărămidar definitie

12 definiții pentru cărămidar

cărămidár sm [At: BIBLIA (1688), 290/1 / V: (reg) ~izár, (înv) ~iu / Pl: ~i / E: cărămidă + -ar] 1-2 Persoană care fabrică (sau vinde) cărămizi.
CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Cărămidă + suf. -ar.
CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Cărămidă + suf. -ar.
CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. Voi vă și scăldați în lac, în partea unde nu erau gropi adînci, unde nu erau hățișuri care se împleteau pe după picioare și unde nu se bălăceau bivolii cărămidarilor. PAS, Z. I 235. Tată-său era cărămidar la marginea orașului București. VLAHUȚĂ, O. A. I 146.
CĂRĂMIDÁR, cărămidari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde cărămizi. – Din cărămidă + suf. -ar.
cărămidár s. m., pl. cărămidári
cărămidár s. m., pl. cărămidári
CĂRĂMIDÁR s. (Transilv. și Maram.) teglar.
CĂRĂMIDÁR ~i m. Persoană care face sau vinde cărămizi. [G.-D. cărămizii] /cărămidă + suf. ~ar
cărămidar m. cel ce fabrică sau vinde cărămizi.
cărămidár m. Fabricant orĭ vînzător de cărămidă.
CĂRĂMIDAR s. (Transilv. și Maram.) teglar.

cărămidar dex

Intrare: cărămidar
cărămidar substantiv masculin