căputătură definitie

9 definiții pentru căputătură

căputătúră sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: căputa + -ătură] (Înv) 1-2 Căputare (1-2).
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Învechit) Căpută (1). Leafă... avea... 30 de lei vechi pe lună și două rînduri de căputături pe an. La TDRG.
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s. f. (Înv.) Căpută (1). – Din căputa + suf. -(ă)tură.
căputătúră (înv.) s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúri
căputătúră s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúri
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei.
căputătúră f., pl. ĭ. Pele cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-.

căputătură dex

Intrare: căputătură
căputătură substantiv feminin