căpuitor definitie

10 definiții pentru căpuitor

căpuitór2 sn [At: EVID. CONT. 136 / Pl: ~oáre / E: ns cf cap1] (Teh) Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2 Si: buterolă.
căpuitor1, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: căpui + -tor] (Îrg) Care căpuiește2.
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap1.
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. – Pronunțat: -pu-i-.
CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se formează capul la nituri. [Pr.: -pu-i-] – Din cap1 + suf. -ui-tor.
căpuitór (-pu-i-) s. n., pl. căpuitoáre
căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre
CĂPUITÓR s. v. buterolă.
CĂPUITOR s. (TEHN.) buterolă. (~ servește la nituire.)

căpuitor dex

Intrare: căpuitor
căpuitor substantiv neutru
  • silabisire: -pu-i-