căpușă definitie

2 intrări

16 definiții pentru căpușă

căpúșă sf [At: CANTEMIR, IST. 105 / Pl: ~șe / E: ns cf alb kepushe] 1 (Lpl) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes). 2 Animal care face parte din genul căpușe (1) Si: (pop) acăriță, bătucel, botoș, chercheliță, chicheriță, mierlăriță, muscă-de-cal, păduche. 3 (Pop; îe) Ce-i în gușă și-n ~ Se spune despre un om sincer, care spune tot ce gândește. 4 (Pop; îe) A mânca ca o ~ A mânca mult. 5 (Pop; îe) A se face ~ A fi sătul peste măsură. 6 (Pop; îe) A fi ca o ~ A fi umflat. 7 (Ent) Vierme care roade rădăcinile porumbului, nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; mpl) Ricin (Ricinus communis). 9 (Bot; reg) Mugur de viță din care se dezvoltă coardele Si: ochi1. 10 Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape.
CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. 1. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc cu sânge (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. 2. (Fig.; în sintagma) Firmă-căpușă = firmă parazitară pe lângă o instituție sau o întreprindere mai mare, care intermediază controale, afaceri etc. în scopul obținerii unor avantaje financiare directe sau rapide. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi1. – Cf. alb. këpushë.
CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi1. – Cf. alb. këpushë.
CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. 1. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se înfige în pielea animalelor (și a omului) și se hrănește sugîndu-le sîngele (Ixodes ricinus). ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se spune despre o persoană sinceră, fără ascunzișuri. 2. Plantă arborescentă, cu flori roșiatice și gălbui, ale cărei semințe uleioase sînt folosite ca purgativ (Ricinus communis); ricin. 3. Mugur de viță, din care se dezvoltă coarda și rodul; ochi. Incorditul și săpatul [viei] trebuie a se face mai nainte de a crăpa ochii sau căpușa. I. IONESCU, P. 250.
CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se înfige în pielea animalelor și se hrănește sugându-le sângele (Ixodes ricinus). ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer, care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi. – Comp. alb. këpushë.
căpúșă (animal, plantă, mugur) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe
căpúșă (animal, plantă, mugure) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe
CĂPÚȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.
CĂPÚȘĂ ~e f. 1) Insectă parazită din clasa arahnidelor care se înfige în pielea animalelor sau a oamenilor și se hrănește cu sânge. 2) fam. Mugur de viță de vie; ochi. /Cuv. autoht.
căpușă f. 1. specie de aracnidă ce se lipește de bărbia vitelor (Melophgus ovinus); 2. numele vulgar al ricinului: unt de căpușă; 3. vlăstar de viță de vie. [Albanez KĂPUȘĂ].
ricin n. plantă ale cării grăunțe dau un uleiu purgativ (vulgar căpușă).
căpúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (d. cap cu sufixu -ușă, adică „cu capu mare, unflat”; mrom. cîpușă, căpușă, căpșună. D. rom. vine alb. kápuša, sîrb. krpuša, bg. kapuš. V. căpșună). Un arahid (ixódes ricinus) care se prinde de vite și de alte animale (maĭ ales pe la urechĭ) și se desprinde greŭ. (Cînd e flămînd, e turtit ca o foaĭe; cînd e sătul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichiriță. 2). Mugur (maĭ ales la vită): ĭ-a dat căpușa. Fig. Ce are’n gușă, și’n căpușă, ce are’n inimă, are și pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. căpușesc.
CĂPUȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cîrcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.
CĂPUȘĂ (cuv. autohton) s. f. 1. Acarian parazit din genul Ixodes, lung de 4-10 mm, care se înfige în pielea animalelor și a omului și se hrănește cu sînge. C. transmite unele boli, ca piroplasmoza vitelor cornute, encefalita etc. ◊ Expr. Ce-i în gușă și-n căpușă, se zice despre un om care spune tot ce gîndește 2. (BOT.) Ricin (2).
a suge pe cineva ca o căpușă expr. a tapa de bani (pe cineva).
căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin.

căpușă dex

Intrare: căpușă
căpușă substantiv feminin
Intrare: căpușa
căpușa verb grupa I conjugarea a II-a