căptușeală definitie

12 definiții pentru căptușeală

căptușeálă sf [At: CANTEMIR, HR. 144 / V: cuptușálă / Pl: ~eli / E: căptuși + -eală] 1 Pânză (sau stofa) cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit, și pentru a-l face mai călduros. 2 (Pfm; îe) Mai scumpă ~la decât blana Se spune despre un lucru care costă mai mult decât merită. 3 (Pop; îe) A fi ~la cuiva A înlocui pe cineva, fără însă a prețui cât el. 4 Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 5 Pânză sau stofa cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 6 Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 7 Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. 8 (Înv; fig) Bătaie cu palma Si: (înv) calcavură. 9 (Înv; fig) Înșelătorie.
CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros. ♦ Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. – Căptuși + suf. -eală.
CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros. ♦ Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. – Căptuși + suf. -eală.
CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pînză sau stofă cu, care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte (pentru a-l face mai călduros sau pentru a-i da un aspect mai îngrijit). Obrazul se odihnește plăcut, înfundat în căptușeala hainei.. SAHIA, N. 114. 2. Pînză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. Trecu la piano, îl deschise, sfîșiind căptușeala cu care era acoperit. ZAMFIRESCU, R. 110. ◊ Fig. O pădure bătrînă, formînd o căptușeală de viață vegetală peste scheletul preistoric și mineral al vulcanului. BOGZA, C. O. 167. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară, pentru a-l feri de degradare sau (uneori) pentru a-i da un aspect mai îngrijit. ♦ Partea exterioară a anumitor obiecte. Spuneți celui ce v-au trimis ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vre să fac... din pielea lui căptușeală dobelor mele. NEGRUZZI, S. I 140.
CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe din afară (pentru a-l feri de degradare, spre a-l face mai apt pentru o anumită întrebuințare etc.). – Din căptuși + suf. -eală.
căptușeálă s. f., g.-d. art. căptușélii; pl. căptușéli
căptușeálă s. f., g.-d. art. căptușélii; pl. căptușéli
CĂPTUȘEÁLĂ s. dublură. (~ la o haină.)
CĂPTUȘEÁLĂ ~éli f. 1) Material textil care se aplică în interiorul obiectelor de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. 2) Strat rezistent (de lemn, de metal, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un obiect (pe dinăuntru sau pe dinafară) pentru a-l proteja. [G.-D. căptușelii] /a căptuși + suf. ~eală
căptușeală f. 1. materie de căptușit; 2. fig. și fam. înșelăciune ușoară.
căptușeálă f., pl. elĭ. Stofă, materie care formează partea din ăuntru a uneĭ haĭne saŭ a altuĭ lucru (doseală): manușĭ căptușite cu blană, corabie căptușită cu fer. Fig. Rar. Înșelăciune: ĭa sama să nu-țĭ tragă o căptușeală! V. astar.
CĂPTUȘEA s. dublură. (~ la o haină.)

căptușeală dex

Intrare: căptușeală
căptușeală substantiv feminin