căprar definitie

27 definiții pentru căprar

caporál sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/16 / Pl: ~i / E: fr caporal] 1 Grad militar imediat inferior celui de sergent Si: căprar2 (1). 2 Militar cu gradul de caporal (1) Si: căprar2 (2).
căprár1 sm [At: TDRG / V: -iu / Pl: ~i / E: ml caprarius] (Rar) Păstor de capre.
căprár2 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/37 / V: ~plár, ~ál / Pl: ~i / E: mg káprár (káplár)] (Pop) 1-2 Caporal (1-2). 3 Flăcău care adună colacii la jocul cu țurca.
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kaprál, rus. kaprál.
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.
CĂPRÁR1, căprari, s. m. Păstor de capre.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Învechit și popular) Caporal. Pe front, căprarii comandau companiile. CAMILAR, N. II 374. Acest cîntec îl făcui Eu, căprarul Păvăloaie, Stînd de strajă noaptea-n ploaie. COȘBUC, P. II 50.
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.
căprár (păstor, caporal) (pop.) (că-prar) s. m., pl. căprári
căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári
CĂPRÁR s. v. caporal.
căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre).
CĂPRÁR1 ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral
CĂPRÁR2 ~i m. rar Persoană care paște caprele. /<lat. caprarius
căprar m. păzitor de capre. [Lat. CAPRARIUS].
căprar m. caporal. [Nemț.KAPRAL (= KORPORAL); din terminologia militară austro-ungară].
*caporál m., pl. lĭ (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.
1) căprár m. Păzitor de capre.
2) căprár m. V. caporal.
căprar s. v. CAPORAL.
căprár1, căprari, s.m. – (rar) Îngrijitor de capre. ♦ (onom.) Căprar, Căprariu, nume de familie (73 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. caprarius „păstor la capre” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA).
căprár2, căprari, s.m. – (mil.; pop.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea, 1906: 492). – Din magh. káprár (káplár) (DEX, DLRM, MDA), cf. rus. kaprál; din germ. Kapral (= Korporal) (Scriban, Șăineanu); terminologie militară austro-maghiară.
căprár, -i, s.m. – (mil.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea 1906: 492). – Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.
căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.

căprar dex

Intrare: căprar
căprar substantiv masculin
  • silabisire: -prar