căprărie definitie

11 definiții pentru căprărie

căprăríe1 sf [At: LM / Pl: ~ii / E: căprar1 + -ie] 1 Staul de capre. 2 Strungă în care se odihnesc caprele (1).
căprăríe2 sf [At: SLAVICI, N. I, 157 / Pl: ~ii / E: căprar2 + -ie] 1 (Înv) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2 (1). 2 (Fam) Categorie. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) ~ii (D. oameni lipsiți de inițiativă și care execută mecanic un ordin) în grupe.
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar2 + suf. -ie.
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar2 + suf. -ie.
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Învechit) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. O căprărie fu rînduită jos, la scara spitalului. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Fig. Copiii din școală sînt despărțiți în mai multe căprării. SLAVICI, O. I 77. ◊ (Glumeț) Cu cîteva căprării de găini... [cocoșul] dete în șfîrșît din aripi. MACEDONSKI, O. III 61. ◊ Expr. A merge (sau a veni) pe căprării = a merge (sau a veni) militărește.
CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. – Din căprar2 + suf. -ie.
căprăríe (fam.) (că-pră-) s. f., art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile
căprăríe s. f. (sil. -pră-), art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile
CĂPRĂRÍE ~i f. înv. Unitate mică de soldați, condusă de un căprar. /căprar + suf. ~ie
căprărie f. ceată de zece dorobanți sau jandarmi.
căprăríe f. (d. căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar.

căprărie dex

Intrare: căprărie
căprărie substantiv feminin
  • silabisire: -pră-