căpitănie definitie

12 definiții pentru căpitănie

căpităníe sf [At: URECHE, ap. LET. I, 99 / V: (înv) ~peteníe2 / Pl: ~i / E: căpitan + -ie] 1-24 (Înv) Grad de căpitan (1-4, 8-10,12-15, 19-31). 25-48 Funcție de căpitan (1-4, 8-10, 12-15, 19-31). 49 (Înv) District peste care se extindea autoritatea unui căpitan (26). 50 (Înv) Detașament militar condus de un căpitan (3). 51-52 (Înv) Local unde își avea oficiul un căpitan (25-26) administrativ. 53 (Udt „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. 54 Clădire în care este instalată administrația unui port. 55 (Rar; prin apropiere de căpetenie) Căpetenie (1).
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Adesea determinat prin «a portului» sau «de port») Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40. Ce trebuie să spun la căpitănia de port? BART, E. 245. Legară bine luntrea lîngă căpitănia portului. CONTEMPORANUL, VI 31. 2. (Învechit) Detașament militar condus de un căpitan (2). În urma lor veneau roșiorii și verzișorii călări, despărțiți în căpitănii, fiecare cu steagul ei. ODOBESCU, S. 73. Dărăbanii... împărțiți în opt căpitănii, subt opt căpitani... BĂLCESCU, O. I 118. 3. (Rar) Căpetenie, cap, mai-mare, șef. Scaraoschi, căpitănia dracilor, văzînd că parte din slugile lui zăbovesc, pornește cu grăbire la locul știut, să le caute. CREANGĂ, P. 303.
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan (2). – Din căpitan + suf. -ie.
căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile
căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile
CĂPITĂNÍE s. v. batalion.
CĂPITĂNÍE ~i f. 1) Conducere administrativă a unui port. 2) Sediul acestei conduceri. [Art. căpitănia; G.-D. căpităniei; Sil. -ni-e] /căpitan + suf. ~ie
căpitănie f. 1. funcțiune de căpitan; 2. trupe comandate de un căpitan: Roșiorii despărțiți în căpitănii; 3. circumscripțiune teritorială (în Spania și Muntenegru); 4. odinioară, diviziunea unui județ comandată de un căpitan: căpitănia Focșanilor.
căpităníe f. (d. căpitan saŭ ngr. kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ: căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan. Vechĭ. Diviziune de regiment: căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.
căpitănie s. v. BATALION.

căpitănie dex

Intrare: căpitănie
căpitănie substantiv feminin