căpială definitie

11 definiții pentru căpială

căpiálă sf [At: N. LEON, MED. 124 / P: ~pi-a- / Pl: ~ieli / E: căpia + -eală] 1 (Rar) Cenuroză. 2 (Fig) Țicneală.
CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Pop.) Cenuroză. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.
CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.
CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Căpiere. – Din căpia + suf. -eală.
căpiálă (rar) (-pi-a-) s. f., g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli
căpiálă s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli
CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.
CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală mintala, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.
căpiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căpia.
CĂPIA s. (MED. VET.) capie, cenuroză, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)
căpia s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

căpială dex

Intrare: căpială
căpială substantiv feminin
  • silabisire: -pi-a-