căpesterie definitie

2 intrări

14 definiții pentru căpesterie

căpestérie sf vz căpistere
căpistére sf [At: MAT. FOLK. I, 552 / V: ~pes~, ~pestérie, (înv) ~pestér sn, ~éle / Pl: ~ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne faina sau mălaiul și se frământă aluatul. 2 (Îe) Din capul ~rii Oricât de puțin ai avea. 3 (Îs) ~rile morii Vase în care curge faina (după măcinare).
CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere1.[1]
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.
CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.
CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpestérie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.
CĂPESTÉRIE s. f. v. căpistere.
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frământă pâinea. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.
căpistére (reg.) s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistéri
căpistére s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistéri
căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].
căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.

căpesterie dex

Intrare: căpistere
căpistere substantiv feminin
căpesterie
Intrare: căpesterie
căpesterie