căpeneag definitie

19 definiții pentru căpeneag

căpeneág sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep-, chip-, -eá sfi Pl: ~ege / E: mg köpenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie, ~ Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Și-a întors ~ul pe dos Și-a schimbat părerea pe neașteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îf chep~) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel.
chepeneág sn vz căpeneag
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg.
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Învechit) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. Că-s voinic, nu-s blăstămat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi ridica c-un baltag. ȘEZ. VII 145.
CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman. – Magh. köpenyeg.
căpeneág/chepeneág (înv.) s. n., pl. căpenége/chepenége
căpeneág / chepeneág (haină, glugă) s.n., pl. căpenége / chepenége
CĂPENEÁG s. v. manta.
căpeneág (căpenége), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).
căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.
căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.
căpeneág, V. chepeneag.
chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
căpeneag s. v. MANTA.
căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea, 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud, 1908; Șăineanu, DA, Galdi, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).
căpeneág, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).
CĂPENEAG sau chepeneag, subst. manta de ploae, haină boierească. 1. Căpeneag, C., Ion (17 A II 226); 2. – vătaf din Căpenegi (17 A IV 140).
CĂPENEAGĂ, S., olt. (Cras), < subst. căpeneag, (haină) < magh.

căpeneag dex

Intrare: căpeneag (pl. -ege)
căpeneag pl. -ege
Intrare: căpeneag (pl. -uri)
căpeneag pl. -uri
Intrare: Căpeneag
Căpeneag