13 definiții pentru căpău
CĂPẮU, căpăi,
s. m. (
Reg.) Copoi (
1). – Din
magh. kopó. CĂPẮU, căpăi,
s. m. (
Reg.) Copoi (
1). – Din
magh. kopó. căpắu (
reg.)
s. m.,
art. căpắul;
pl. căpắi,
art. căpắii
căpău s. m., art. căpăul; pl. căpăi, art. căpăii capắu, căpăi, (căpău), s.n. – (reg.) Câine de vânătoare, copoi (ALR, 1961: 663): „Cu urechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i” (Bârlea, 1924, II: 162); „Îi căpău negru și se făcea iar om până-n cântatul cocoșilor” (Bilțiu, 1999: 301). ♦ (onom.) Căpăi, poreclă pentru locuitorii din Libotin. – Var. a lui copoi (< magh. kopó „copoi”) (Scriban, DEX, MDA). căpắu, s.n. – v. capău („copoi”). capắu, căpăi, (căpău), s.n. – Câine de vânătoare, copoi (ALR 1961: 663): „Cu urechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i” (Bârlea 1924 II: 162); „Îi căpău negru și se făcea iar om până-n cântatul cocoșilor” (Bilțiu 1999: 301). – Din magh. kopó „copoi”, germ. Kapaun „clapon”.
Căpău dex online | sinonim
Căpău definitie
Intrare: căpău
capău admite vocativul substantiv masculin
căpău admite vocativul substantiv masculin