căniță definitie

9 definiții pentru căniță

căníță sf [At: SEVASTOS, C. 258 / Pl: ~țe / E: cană + ~iță] 1-2 (Șhp) Cană (mică) Si: cănuță (1-2).
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță.
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță.
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană. Pe o măsuță... fumega, în cănițe, vin fiert cu mirodenii. SADOVEANU, O. V 167. ♦ Conținutul unei căni mici. Frunză verde peliniță, Und’te duci tu, mă: Gheorghiță?... – Săbeau vin... Șapte ocă ș-o căniță. SEVASTOS, C. 258. – Pl. și: (regional) căniți (SADOVEANU, O. VII 81).
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană.
căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe
căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe
CĂNÍȚĂ s. cănuță, (reg.) cănățuie. (O ~ cu lapte.)
CĂNIȚĂ s. cănuță, (reg.) cănățuie. (O ~ cu lapte.)

căniță dex

Intrare: căniță
căniță substantiv feminin