9 definiții pentru căngiuit
căngiuít, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 224 / Pl: ~iți, ~e / E: cange + -uit] (Pop) În formă de cange (1). CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te,
adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. –
Cange +
suf. -uit.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te,
adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. –
Cange +
suf. -uit.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te,
adj. (Rar) în formă, de cange. Cu lancea căngiuită în gloată. pătrundeau... Și trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. ALECSANDRI, P. III 224,.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te,
adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. – Din
cange +
suf. -(u)it.
căngiuít (rar)
adj. m.,
pl. căngiuíți;
f. căngiuítă,
pl. căngiuíte
căngiuít adj. m., pl. căngiuíți; f. sg. căngiuítă, pl. căngiuíte căngiuit a. prevăzut cu o cange: cu lancea căngiuită ’n gloată pătrundeau AL.
căngĭuit, -ă adj. Al. Care are cange la vîrf: lance căngĭuită. V.
baltag. Căngiuit dex online | sinonim
Căngiuit definitie