căngiuit definitie

9 definiții pentru căngiuit

căngiuít, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 224 / Pl: ~iți, ~e / E: cange + -uit] (Pop) În formă de cange (1).
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te, adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. – Cange + suf. -uit.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te, adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. – Cange + suf. -uit.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te, adj. (Rar) în formă, de cange. Cu lancea căngiuită în gloată. pătrundeau... Și trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. ALECSANDRI, P. III 224,.
CĂNGIUÍT, -Ă, căngiuiți, -te, adj. (Rar) În formă de cange, cu cange. – Din cange + suf. -(u)it.
căngiuít (rar) adj. m., pl. căngiuíți; f. căngiuítă, pl. căngiuíte
căngiuít adj. m., pl. căngiuíți; f. sg. căngiuítă, pl. căngiuíte
căngiuit a. prevăzut cu o cange: cu lancea căngiuită ’n gloată pătrundeau AL.
căngĭuit, -ă adj. Al. Care are cange la vîrf: lance căngĭuită. V. baltag.

căngiuit dex

Intrare: căngiuit
căngiuit adjectiv