cămătărie definitie

10 definiții pentru cămătărie

cămătăríe sf [At: MARDARIE, L. / Pl: ~ii / E: cămătar + -ie] 1 Împrumut de bani cu camătă Si: cămătnicie (1). 2 Ocupația cămătarului Si: cămătnicie (2).
CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.
CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.
CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului.
CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Din cămătar + suf. -ie.
cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile
cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile
CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)
CĂMĂTĂRÍE ~i f. 1) Acordare de împrumuturi bănești cu camătă. 2) Ocupația cămătarului. [Art. cămătăria; G.-D. cămătăriei; Sil. -ri-e] /cămătăr + suf. ~ie
CĂMĂTĂRIE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflîc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

cămătărie dex

Intrare: cămătărie
cămătărie substantiv feminin