cămătăresc definitie

11 definiții pentru cămătăresc

cămătărésc, ~eáscă a [At: ODOBESCU, S. II, 38 / Pl: ~ești / E: cămătar + -esc] 1 Care aparține cămătarului. 2 Referitor la cămătar. 3 Care provine de la cămătar. 4 Specific cămătarului.
cămătărí vi [At: DA / Pzi: ~résc / E: cămătar] A da bani împrumut cu o dobândă Si: a cămăta, a cămătnici, a cămătui.
CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊ Capital cămătăresc = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. – Cămătar + suf. -esc.
CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊ Capital cămătăresc = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. – Cămătar + suf. -esc.
CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. Izbucnirea și ascuțirea crizei economice mondiale din 1929, care s-a împletii cu criza agrară, a agravat situația țărănimii, a dat o intensitate mai mare procesului de sărăcire și de diferențiere de clasă și a sporit nemulțumirile adînci ale țărănimii împotriva apăsării fiscale și cămătărești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 268.
CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. – Din cămătar + suf. -esc.
cămătărésc adj. m., f. cămătăreáscă; pl. m. și f. cămătăréști
cămătărésc adj. m., f. cămătăreáscă; pl. m. și f. cămătăréști
CĂMĂTĂRÉSC adj. (înv.) uzurar. (Capital ~.)
CĂMĂTĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de camătar; propriu cămătarului. /cămătar + suf. ~esc
CĂMĂTĂRESC adj. (înv.) uzurar. (Capital ~.)

cămătăresc dex

Intrare: cămătăresc
cămătăresc adjectiv
Intrare: cămătări
cămătări