cămăruță definitie

10 definiții pentru cămăruță

cămărúță sf [At: NEGRUZZI, S. I. 19 / Pl: ~țe / E: cămară + -uță] 1-2 (Șhp) Cămară (1) (mică) Si: cămăruică (1-2), cămăruie (1-2), cămărușă (1-2).
CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară. 1. v. cămară (1). În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. v. cămară (2). Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.
CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.
cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe
cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe
CĂMĂRÚȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.
CĂMĂRUȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)

cămăruță dex

Intrare: cămăruță
cămăruță substantiv feminin