cămărășel definitie

9 definiții pentru cămărășel

cămărășél sm [At: ODOBESCU, S. I, 78 / Pl: ~ei / E: cămăraș + -el] 1 (Înv) Camerist. 2 (Înv; mpl) Slujitori fără leafa, subordonați marelui cămăraș (1), scutiți de dări pe timp de pace, dar obligați să vină la oaste pe timp de război.
CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el.
CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el.
CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Învechit) Fecior în casă, camerier. Unii boieri șopteau... că ar fi găsit a doua zi cămărășeii boabe de mărgăritar răsipite chiar prin odaia de culcare a lui vodă. ODOBESCU, S. A. 94.
CĂMĂRĂȘÉL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Din cămăraș + suf. -el.
cămărășél (înv.) s. m., pl. cămărășéi, art. cămărășéii
cămărășél s. m., pl. cămărășéi, art. cămărășéii
cămărășei m. pl. slugile cămarei domnești.
cămărășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Servitor la cămara domnuluĭ.

cămărășel dex

Intrare: cămărășel
cămărășel substantiv masculin