cămășuică definitie

11 definiții pentru cămășuică

cămáșe sf vz cămașă
cămășúică sf [At: ALECSANDRI, T. I, 273 / V: ~meș~, chimeș~ / Pl: ~ici / E: cămașă + -uică] 1-2 (Șhp) Cămășuță (1-2).
CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.
CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.
CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1). (Atestat în forma regională cămeșuică) Toți de-a rînâul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273. – Variantă: (Mold.) cămeșuícă s. f.
CĂMĂȘÚICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Din cămașă + suf. -uie + -că.
cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici
cămășúică s. f., g.-d. art. cămășúicii; pl. cămășúici
CĂMĂȘÚICĂ s. v. cămășuță.
cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.
cămășuică s. v. CĂMĂȘUȚĂ.

cămășuică dex

Intrare: cămășuică
cămășuică substantiv feminin