cămășuială definitie

8 definiții pentru cămășuială

cămășuiálă sf [At: ARH. OLT. XXI, 259 / P: ~șu-ia~ / Pl: ~iéli / E: cămășui + -eală] 1 Cămășuire. 2 Cămașă (29). 3 Cămașă (37). 4 Căptușeală interioară, subțire, de zidărie, a unui tunel. 5 (Îs) ~la piloților Tub metalic folosit pentru confecționarea piloților2 de beton. 6 Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie să fie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere.
CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților2 de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală.
CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților2 de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală.
CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. (Rar) Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. V. cămașă (2). ♦ Strat de piatră dezagregată care învelește, în mod obișnuit, rocile din cariere.
CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. (Rar) Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. – Din cămășui (neatestat) + suf. -eală.
cămășuiálă s. f., g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiéli
cămășuiálă s. f., g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiéli
CĂMĂȘUIÁLĂ ~iéli f. 1) Pojghiță care acoperă unele materii și obiecte. 2) Căptușeală interioară a unui tunel. [Sil. -șu-ia-] /Din cămașa

cămășuială dex

Intrare: cămășuială
cămășuială substantiv feminin