Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 567590:

călúgăriță f., pl. e (vsl. bg. kalugerica; ngr. kalogritsa, pițigoĭ, ca fr. moineau, vrabie, dim. d. moine, călugăr). Femeĭe care trăĭește în călugărie. – În nord -ríță.

călugăriță definitie

călugăriță dex