călugăraș definitie

9 definiții pentru călugăraș

călugăráș sm [At: (a. 1736) URICARIUL XIV, 181/11 / V: ~gur~ / Pl: ~i / E: călugăr + -aș] 1-2 (Șhp) Călugăr (1) (tânăr) Si: călugărel (1-2). 3 Călugăr novice Si: călugărel (3-4). 4 (Bot; reg) Mușcata-dracului (Knautia arvensis).
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr. Părintele călugăr aș mai spuse o dată ghicitoarea. DELAVRANCEA, S. 262. Moș călugăraș, moș călu- găraș, ce cîți tu aci? ISPIRESCU, L. 375.
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr.
călugăráș s. m., pl. călugăráși
călugăráș s. m., pl. călugăráși
călugăraș m. 1. călugăr tânăr; 2. Lumânărică afumată.
călugăráș m. (dim. d. călugăr). Con făcut dintr’o substanță care, aprinsă la vîrf, arde încet și parfumează aeru din casă. V. cursă 2.

călugăraș dex

Intrare: călugăraș
călugăraș substantiv masculin