căleap definitie

8 definiții pentru căleap

căleáp sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~láp, ~Iápă, ~pă sf, ~lép / Pl: ~e, ~uri / E: tc keleb] 1 Rășchitor. 2 (Pex) Scul.
CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Scul. – Tc. keleb „rășchitor”.
căleáp (reg.) s. n., pl. călépe
căleáp s. n., pl. călépe
căleáp (-puri), s. n.1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.
căleáp și caleáp n., pl. epe (turc. kelep și kullab, rîșchitor). Nord. Scul, legătură de 30-40 de jurubițe.

căleap dex

Intrare: căleap
căleap substantiv neutru