căldicél, ~ceá, ~cícă [At: VLAHUȚĂ, D. 300 / Pl: ~ei, ~éle / E: cald + ~{i)cel] 1-2 a (Șhp) (Cam) cald (1) Si: calin (1), căldișor (1-2), căldușor (1-2). 3-4 a (Șhp) Nu prea cald (2) Si: căldișor (3-4), căldușor (3-4). 5-6 a, av (Nu prea) afectuos Si: căldișor (5-6), căldușor (5-6).

CĂLDICÉL, -ÍCĂ, căldicei, -ele, adj. Diminutiv al lui cald; căldișor, călduț. – Cald + suf. -icel.

CĂLDICÉL, -ÍCĂ, căldicei, -ele, adj. Diminutiv al lui cald; căldișor, călduț. – Cald + suf. -icel.

CĂLDICÉL, -ÍCĂ, căldicei, -le adj. Diminutiv al lui cald; călduț, câldișor. Vînt căldicel. (Adverbial) Soarele bătea căldicel pe prispă. VLAHUȚĂ, O. A. III 179.

CĂLDICÉL, -ÍCĂ, căldicei, -ele, adj. Diminutiv al lui cald.

căldicél adj. m., pl. căldicéi; f. căldicícă, pl. căldicéle

căldicél adj. m., pl. căldicéi; f. sg. căldicícă, pl. căldicéle

CĂLDICÉL adj. v. călduț.

căldicel a. puțin cald.

căldicél, -cícă adj., pl. ceĭ, cele. Cam cald, călduț.

CĂLDICEL adj. căldișor, călduț, încropit, (pop.) călîu, (Transilv.) domol. (Apă ~.)