căldare definitie

2 intrări

17 definiții pentru căldare

căldáre sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 194/1 / V: cal~ / Pl: ~dắri / E: ml caldaria] 1 Vas mare, tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase. 2 Conținut al unei căldări (1). 3 Vas împreună cu conținutul. 4 (Îs) ~ de abur Instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în aburi, cu o presiune mai mare decât cea atmosferică Si: cazan cu abur. 5 (Îs) ~ de rachiu Alambic pentru distilarea rachiului Si: alambic, cazan. 6 (Ggf) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți. 7 (Ggf) Scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade Si: cazan. 8 (Îs) ~ glaciară Circ glaciar. 9 (Muz) Semisferă de aramă pe care este întinsă pielea timpanelor. 10 (Bot; reg) Căldărușă (8) (Aquilegia vulgaris).
CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.
CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (I). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria.
CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. Căldare de fiert rufe. ▭ Pe unul am să-l pun la frigare și pe celălalt am să-l fierb în căldare. ALECSANDRI, T. I 444. Căldare de aburi = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decît cea atmosferică; cazan de aburi. 2. Găleată. Turnară peste el cîteva căldări cu apă. SAHIA, N. 35. 3. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; adîncitură, scobitură în albiile apelor curgătoare pricinuită de eroziunea în vîrtejuri la baza unei cascade; cazan.
CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de aramă, în care se păstrează sau se fierbe apă. ◊ Căldare de aburi = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan de aburi. Căldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Găleată. II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, pricinuită de eroziunea în vârtejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.
căldáre s. f., g.-d. art. căldắrii; pl. căldắri
căldáre s. f., g.-d. art. căldării; pl. căldări
CĂLDÁRE s. 1. v. găleată. 2. v. circ.
căldáre (căldắri), s. f.1. Găleată. – 2. Alambic. – 3. Cristelniță. – 4. Depresiune circulară în munți. – Mr. căldare, megl. căldari. Lat. caldāria (Pușcariu, 259; REW 1503; Candrea-Dens., 229; DAR); cf. it. caldaia, caldaio, prov. caudera, fr. chaudière, sp. caldera, port. caldeira. Der. căldărar, s. m. (meșteșugar care face sau repară căldări); căldărăresc, adj. (de căldărar); căldărărie, s. f. (atelier de făcut căldări, cazane etc.); căldărărit, s. n. (meseria de căldărar); căldări, vb. (Trans., a murdări); căldărit, s. n. (înv., impozit pe distilarea alcoolului); căldărușe, s. f. (dim. al lui căldare; plantă Aquilegia vulgaris; recipient pentru aspersor; varietate de struguri negri). Din rom. poate proveni ngr. ϰαρδάρι.
CĂLDÁRE ~ări f. 1) Vas de metal sau de material plastic, cu toartă, în care se aduce sau se păstrează apa; găleată. 2) Conținutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulară apărută în urma acțiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. căldării] /<lat. caldaria
căldare f. 1. vas de aramă cu toarta în belciuge spre a fierbe sau încălzi ceva; 2. (termen geografic) vale în formă de căldare: căldările Rodnei [Lat. vulg. CALDARIA].
căldáre f., pl. ărĭ (lat. caldaria, it. caldaja, fr. chauaière, sp. caldera). Vas culinar de aramă saŭ de alt metal de fert apă ș. a. Cazan de mașină de abur.
CĂLDARE s. 1. găleată, (Bucov. și nordul Mold.) șaflic, (Olt., Ban. și Transilv.) vadră. (Bea apă din ~.) 2. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, circ, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ se formează mai ales în regiunile muntoase.)
căldáre, căldări, s.f. – 1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat și păstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea mică are 33 de litri; căldărușa sau ceaunașul, de 6 l, servește pentru făcut coleșă (Georgeoni, 1936: 75). 2. (geol.) Depresiune. – Lat. pop. caldaria, pl. lui caldarium „cazan pentru încălzirea apei la băi” (Scriban, Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DEX, DLRM, MDA).
căldáre, căldări, s.f. – 1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat și păstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea mică are 33 de litri; căldărușa sau ceaunașul, de 6 l, servește pentru făcut coleșă (Georgeoni 1936: 75). – Lat. caldaria „cazan pentru încălzirea apei la băi”.
CĂLDARE subst. 1. – Gr. (Sur XV). 2. Căldăraș, T. băn. act. 3. Căldăruș vornic (D C-pol); -u (17 A II 128); Căldărușani s. 4. Călderescu, V. munt. (Sd VII 56).
a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost.

căldare dex

Intrare: căldare
căldare substantiv feminin
Intrare: Căldare
Căldare