căldărar definitie

11 definiții pentru căldărar

căldărár [At: IORGA, S. D. V, 7 / V: (îrg) caldar~ / Pl: ~i / E: căldare + -ar] 1-2 sm Meșteșugar care face sau repară căldări (1) sau alte vase de aramă Si: căldăraș2 (1-2). 3 sm Negustor de căldări (1) sau alte vase de aramă. 4 sn Lemn care ține lanțul căldării.
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (I) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar.
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (I) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar.
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări și alte vase de aramă.
CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări și alte vase de aramă. – Din căldare + suf. -ar.
căldărár s. m., pl. căldărári
căldărár s. m., pl. căldărári
CĂLDĂRÁR ~i m. Meșter care face căldări și alte vase. /căldare + suf. ~ar
căldărar m. cel ce face sau vinde căldări sau alte vase de aramă.
căldărár m. Care face saŭ vinde căldărĭ și alte lucrurĭ de aramă.
căldărár, căldărari, s.m. – Meșteșugar care face căldări; meșteșug specific țigănesc. ♦ (onom.) Căldărar, Căldăraru, Căldăraș, nume de familie (20 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din căldare + suf. -ar (DEX, MDA).

căldărar dex

Intrare: căldărar
căldărar substantiv masculin