călărie definitie

12 definiții pentru călărie

călăríe sf [At: URECHE, L. 190/4 / Pl: ~ii / E: călare + -ie] 1 Deplasare stând pe un cal sau pe alt animal Si: (rar) călărire, călărit1. 2 Artă de a călări (1). 3 (Reg) Cal de călărie (1).
CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.
CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.
CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. Pantaloni de călărie. ▭ Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. ALECSANDRI, P. P. 290.
CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie.
călăríe s. f., art. călăría, g.-d. călăríi, art. călăríei
călăríe s. f., art. călăría, g.-d. călăríi, art. călăríei
CĂLĂRÍE s. 1. călărit. 2. v. echitație. 3. v. hipism.
CĂLĂRÍE f. 1) Acțiunea și arta de a călări. 2) Sport constând din exerciții de alergări, sărituri și dresaj cu calul. /călare + suf. ~ie
călărie f. 1. arta de a umbla călare; 2. deprinderea calului la șea: cal de călărie.
călăríe f. Arta de a călări: cal de călărie. Acțiunea de a călări: călăria e plăcută.
CĂLĂRIE s. 1. călărit. 2. (SPORT) echitație. 3. (SPORT) hipism. (O cursă de ~.)

călărie dex

Intrare: călărie
călărie substantiv feminin