căftăni definitie

12 definiții pentru căftăni

căftăni vt [At: ALECSANDRI, T. 81 / Pzi: ~nésc / E: caftan] 1-2 A numi pe cineva domnitor sau a-l numi într-un rang de boierie (îmbrăcându-l în caftan). 3 (Fam) A bate, a lovi pe cineva peste spate.
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. (învechit) Tranz. A numi (pe cineva) domn; a ridica (pe cineva) într-un rang de boierie (cu care ocazie i se dăruia un caftan). L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. ◊ Refl. pas. Cînd se căftănea vreun boier se ducea bărbier-bașa de-l rădea. ALECSANDRI, T. 81.
CĂFTĂNÍ, căftănesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A numi pe cineva domn sau a-l așeza într-un rang de boierie (ocazie cu care i se dăruia caftanul). 2. Fig. (Fam.) A bate, a lovi peste spate pe cineva. – Din caftan.
căftăní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănésc, imperf. 3 sg. căftăneá; conj. prez. 3 să căftăneáscă
căftăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căftănésc, imperf. 3 sg. căftăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căftăneáscă
CĂFTĂNÍ vb. v. boieri.
A CĂFTĂNÍ ~ésc tranz. 1) (domnitori) A urca în tron (dăruind un caftan ca semn distinctiv). 2) (înalți demnitari) A pune în posesia unui rang de boierie; a face mare boier. 3) fig. (persoane) A bate tare peste spate. /Din caftan
căftăni v. a îmbrăca cu caftan, a da rang de boierie: când se căftănia vreun boier AL.
căftănésc v. tr. (d. caftan). Vechĭ. Îmbrac în caftan. Fig. Boĭeresc.
căftăni vb. v. BOIERI.

căftăni dex

Intrare: căftăni
căftăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a