cădi definitie

11 definiții pentru cădi

cădí vta [At: DOSOFTEI, PS. 369 / Pzi: ~désc / E: vsl кaдити] (Înv) A cădelnița (1).
CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.
CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Din sl. kaditi.
CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămîia. Sihastrul se coboară în casa celor întristați, citește și cădește. GALACTION, O. I 257. ◊ Tranz. (Poetic) Ar cădi cu sfinte miresme, cu smirnă și cu tămîie, altarul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 54.
CĂDÍ, cădesc, vb. IV. Intranz. A cădelnița, a tămâia. – Slav (v. sl. kaditi).
cădí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădésc, imperf. 3 sg. cădeá; conj. prez. 3 să cădeáscă
cădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cădésc, imperf. 3 sg. cădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cădeáscă
CĂDÍ vb. v. cădelnița, tămâia.
cădí (cădésc, cădít), vb. – A tămîia, a cădelnița. Sl. kaditi (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 37); cf. bg. kadjă. – Der. cădelniță, s. f. (vas în care se arde tămîie; Arg., pungă) din sl. kadilĭnica; cădelnița, vb. (a tămîia).
cădésc v. tr. și intr. (vsl. kadili). Rar azĭ. Tămîĭez, cădelnițez, afum cu cădelnița.
cădi vb. v. CĂDELNIȚA. TĂMÎIA.

cădi dex

Intrare: cădi
cădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a