cădelniță definitie

24 definiții pentru cădelniță

cădelnițá [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țéz/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.
cădélniță sf vz cădelniță
cădélniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deál~, cadÍl~ / Pl: ~țe / E: vsl кaдильницa] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.
CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.
CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).
cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză
cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe
cădelnițá vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză
cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe
CĂDELNIȚÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)
CĂDÉLNIȚĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniță, tămâietoare.
A CĂDELNIȚÁ ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță
CĂDÉLNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica
cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.
cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].
cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă.
cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.
CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămîia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)
CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. si pop.) afumătoare, (reg.) tămîier, tămîierniță, tămîietoare.

cădelniță dex

Intrare: cădelniță
cădelniță substantiv feminin
Intrare: cădelnița
cădelnița verb grupa I conjugarea a II-a