cățea definitie

16 definiții pentru cățea

cățeá sf [At: URECHE, ap. LET. I, 97/24 / V: (reg) cațá, cáță, cățá, cắță / Pl: ~ele / E: ml catella] 1 (Îcr cu cățel) Pui de câine de sex feminin (mic). 2 (Îcr cu câine) Femela câinelui Si: gudă, haită. 3 (Îs) ~ de câine Cățea rea. 4-5 (Pex; dep) Femeie rea (sau depravată). 6 (Rar; îs) ~ de vreme Vreme rea. 7 (Arg; fig) Mitralieră. 8 (Îcs) De-a ~ua Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 9 (Îcs) La argea ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 10 (Pex; șîs hi! -ua) Dans țărănesc cu lăutari, asemănător cu brâul. 11 Melodie după care se execută acest dans. 12 Dansul și melodia considerate împreună. 13 Joc în care flăcăii se bat pe întuneric cu căciulile și cu curelele. 14 (Îe) A da pe cineva ~ua A bate pe cineva zdravăn, apucându-l de păr și învârtindu-l. 15 (Îlav) De-a ~aua Pe-o parte, (ca omul cu chef). 16 (La jocul cu arșice) Gioală pusă în mijloc. 17-18 (La jocul cu arșice; îs) Om (sau gaură) cu ~ Lovitură în care ichiul ori gioala au căzut și au rămas vertical, sprijinite într-un cap. 19 (Reg; pan) Trăgaci al puștii Si: cocoș. 20 (Îs) ~ de nouă uși (sau praguri) Femeie care umblă mult pe la casele altora. 21 Gură-spartă. 22 Gură rea. 23 (Reg) Pământ care n-a fost arat niciodată Si: țelină.
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Cățea de vreme = vreme rea, cumplită. 3. Fig. (Arg.) Mitralieră. – Lat. catella.
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela cîinelui. Am o cățea cu dinții, de oțel. CREANGĂ, P. 90. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, cățeaua, Mă pîrî către maica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. Biata Bălașa!... Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate tîrî, văduvă, cu copilul gol-pușcă, pe așa cățea de vreme nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele. DELAVRANCEA S. 183. 3. (Argotic) Mitralieră. Pădurea tăcu, tăcură cîte utia și mitralierele de peste fluviu... Avan... au mai lătrat cățelele... mai spuse el, în timp ce Ionici Grigore îl învelea cu mantaua. CAMILAR, N. I 278.
CĂȚEÁ, cățele, s. f. 1. Femela câinelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Cățea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitralieră. – Lat. catella.
cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle, art. cățélele
cățeá s. f., art. cățeáua, g.-d. art. cățélei; pl. cățéle
CĂȚEÁ s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.
CĂȚEÁ s. v. mitralieră.
cățeá (cățéle), s. f.1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel.
CĂȚEÁ ~éle f. 1) Femela câinelui. 2) fig. Femeie rea; femeie desfrânată. [Art. cățeaua; G.-D. cățelei] /<lat. cattella
cățea f. 1. femeiușcă câinelui; 2. fig. rea: pe așa cățea de vreme; 3. fam. trânteală: îl dară cățeaua ISP.; 4. un fel de horă țărănească. [Lat. CATELLA].
cățeá f., pl. ele (lat. catĕlla). Femeĭa cîneluĭ. Fig. Fam. Raniță (V. cătușă). A da pe cineva cățeaŭa (adv.), a-l da de a dura, și (fig.) a-l bate răŭ. Ce cățea de vreme, de femeĭe, ce vreme, ce femeĭe rea! Țipă cățeaŭa (saŭ coteĭca) de ger, e foarte ger.
CĂȚEA s. (ZOOL.) (reg.) haită, (Transilv.) gudă.
cățea s. v. MITRALIERĂ.
cățea, cățele s. f. 1. (peior.) gură. 2. (peior.) femeie rea. 3. (mil.) mitralieră.

cățea dex

Intrare: cățea
cățea substantiv feminin