cățăi definitie

9 definiții pentru cățăi

CĂȚĂÍ, cắțăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecări. – Cață + suf. -ăi.
CĂȚĂÍ, cắțăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecări. – Cață + suf. -ăi.
CĂȚĂÍ, cățăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecari. Așa e moara. trîndavilor; cățăie, că nu ține parale. DELAVRANCEA, S. 25.
CĂȚĂÍ, cắțăi, vb. IV. Intranz. (Rar) A flecări. – Din cață.
cățăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cắțăie, imperf. 3 sg. cățăiá; conj. prez. 3 să cắțăie
cățăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. cățăie, imperf. 3 sg. cățăiá
CĂȚĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
cățăì v. a striga mereu (ca coțofenile sau bibilicele].
cățăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂ1. TRĂNCĂNI.

cățăi dex

Intrare: cățăi
cățăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a