cășărie definitie

12 definiții pentru cășărie

cășăríe sf [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 225 / V: ~șer~ / Pl: ~ii / E: caș + -ărie] 1-2 Clădire (sau parte a stânei) în care se fac brânzeturile. 3 (Pex) Stână.
CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Clădire sau parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul; p. ext. stână. – Caș + suf. -ărie.
CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Clădire sau parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul; p. ext. stână. – Caș + suf. -ărie.
CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Clădire (sau parte a stînei) unde se prepară cașul, brînză sau cașcavalul; p. ext. stînă. Apoi de cînd poroncile aieste nouă... nu mai are cap omul să-și mai vadă bordeiul. Cînd îi la subprefectură, cînd la cășărie. ALECSANDRI, T. I 243.
CĂȘĂRÍE, cășării, s. f. Parte a stânei unde se prepară cașul, brânza sau cașcavalul; p. ext. stână. – Din caș + suf. -ărie.
cășăríe s. f., art. cășăría, g.-d. art. cășăríei; pl. cășăríi, art. cășăríile
cășăríe s. f., art. cășăría, g.-d. art. cășăríei; pl. cășăríi, art. cășăríile
CĂȘĂRÍE s. v. stână, târlă.
CĂȘĂRÍE ~i f. Parte a stânei unde se face cașul. /caș + suf. ~ărie
cășăríe f. Locu unde se face cașu la stînă.
cășărie s. v. STÎNĂ. TÎRLĂ.
cășăríe, cășării, s.f. – Locul unde se face cașul la stână; lăptărie. – Din caș + suf. -ărie (DEX, DLRM, MDA).

cășărie dex

Intrare: cășărie
cășărie substantiv feminin