cârcni definitie

2 intrări

17 definiții pentru cârcni

cârcní v vz crâcni
crâcni2 vi [At: E. GRIGOROVITZA, N. REV. R. I, 64 / Pzi: ~nesc / E: fo] (Buc) A emite sunetul specific ciocănitorii.
crâcni vi vz crâcni2
crâcni1 vi [At: DA / Pzi: ~nesc / E: crâc + -ni] 1 A produce sunetul imitat prin interjecția crâc. 2 (Înv; fig) A protesta.
CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.
CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.
CÂRCNÍ vb. IV v. crâcni.
CRÂCNÍ, crâcnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni.
CÎRCNÍ vb. IV v. crîcni.
CRÎCNÍ, crîcnesc, vb. IV. Intranz. (întrebuințat mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. Nu admite să crîcnească nimeni. REBREANU, R. I 188. Vasile nu îndrăznea nici să mai crîcnească. BUJOR, S. 93. O dată să-i pună mîna pe gît și nu mai crîcnește! SLAVICI, O. I 340. Cum poci eu să crîcnesc? PANN, P. V. III 115. ♦ (Rar) Tranz. A spune, a dezvălui o taină. Midas-Împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul, dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva. ISPIRESCU, U. 111. – Variante:cîrcni (ALECSANDRI, T. I 53), (regional) crîgní (POPESCU, B. III 142) vb. IV.
crâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 să crâcneáscă
crâcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâcnésc, imperf. 3 sg. crâcneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâcneáscă
CRÂCNÍ vb. v. protesta.
A CRÂCNÍ ~ésc intranz. A-și exprima nemulțumirea cu voce slabă și nedeslușit; a protesta murmurând. /cârc + suf. ~ni
crăcnì v. a nu zice cârc, a nu rosti un sunet.
crîcnésc v. intr. și tr. (vsl. krŭknonti, a ciripi, „a cîrcîi”, kríkŭ, strigăt; sîrb. kriknuti, a crîcni, krik, strigăt, graknuti, a striga; rus. kriknutĭ, a răcni, kérknutĭ, a ciripi, a piscui. V. cîrc, cîrcotă, cîr, cricesc). Fam. Zic ceva în semn de nemulțămire: l-am mituit c’un pol ca să nu crîcnească, nicĭ n’a crîcnit de frică! V. glămujdez.
CRÎCNI vb. a murmura, a protesta, (pop.) a cîrti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~?)

cârcni dex

Intrare: crâcni
cârcni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
crâcni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cârcni
cârcni