cârtitor definitie

9 definiții pentru cârtitor

cârtitor, ~oare [At: CONACHI, P. 259 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: cârti + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care cârtește (1-2) (mereu).
CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombăne necontenit. – Cârti + suf. -tor.
CÂRTITÓR, -OÁRE, cârtitori, -oare, adj. (Pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombănește necontenit. – Cârti + suf. -tor.
CÎRTITÓR, -OÁRE, cîrtitori, -oare, adj. Care cîrtește, care se arată mereu nemulțumit, care protestează, bombănește necontenit. Unchiul lor îmbătrînise, de-abia mai umbla, veșnic cîrtitor și răutăcios. VLAHUȚĂ, O. A. III 144. Baba și cu odorul de fiică-sa toț cîrtitoare și nemulțămitoare erau. CREANGĂ, P. 284.
cârtitór (pop.) adj. m., pl. cârtitóri; f. sg. și pl. cârtitoáre
cârtitór adj. m., pl. cârtitóri; f. sg. și pl. cârtitoáre
CÂRTITÓR adj., s. v. cârcotaș, șicanator.
cârtitor a. și m. care cârtește.
cîrtitor adj., s. v. CÎRCOTAȘ. ȘICANATOR.

cârtitor dex

Intrare: cârtitor
cârtitor adjectiv