cârti definitie

2 intrări

17 definiții pentru cârti

cârtí [At: CORESI, PS. 153 V: căr~, ~tá / Pzi: ~tésc / E: nct] 1 vi (Pop) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici. 2 vi (Pop) A protesta (tot timpul). 3 vt (Pop; c. este omul) A certa. 4 vt (Pop; c. este omul) A defăima. 5 vt (Ban) A sfâșia. 6 vt (Reg) A dori. 7 vt (Reg) A îndemna.
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.
CÎRTÍ, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «împotriva», «contra», «asupra», «pentru» etc.) A-și exprima nemulțumirea prin murmur sau critici, a se plînge, a protesta, a dezaproba. Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. 2. Tranz. A certa, a mustra, a critica, a cicăli. Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.
CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli.
cârtí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 să cârteáscă
cârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârtésc, imperf. 3 sg. cârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârteáscă
CÂRTÍ vb. v. admonesta, certa, ciopârți, critica, crâcni, dăscăli, dojeni, învrăjbi, moraliza, murmura, mustra, plânge, protesta, sfârteca, sfâșia, supăra.
cîrtí (cîrtésc, cîrtít), vb.1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A critica, a lua în tărbacă. – 3. (Banat) A sfîșia, a face bucăți. Sl. Totuși nu apare vb. sl. corespunzător, ci numai s. krŭtĕnije „bodogăneală” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 44); cf. bg. kŭrtjă „a scormoni” și, pentru sensul 3, sb. krtiti „a tortura”. Der. cîrteală, s. f. (faptul de a cîrti); cîrtitor, adj. (care cîrtește); cîrtelnic, adj. (care cîrtește, nemulțumit).
A CÂRTÍ ~ésc intranz. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind). /Orig. nec.
cârtì v. a-și arăta nemulțumirea bombănind, a face vorbă pentru lucruri de nimica. [Cf. slav. KRŬTENIĬE, grohăit].
cîrtésc v. intr. (vsl. krŭtati, a grohăi, dedus din krŭteniĭe, grohăĭală). Îmĭ arăt nemulțămirea pin vorbe, protestez.
cîrti vb. v. ADMONESTA. CERTA. CIOPÎRȚI. CRITICA. CRÎCNI. DĂSCĂLI. DOJENI. ÎNVRĂJBI. MORALIZA. MURMURA. MUSTRA. PLÎNGE. PROTESTA. SFÎRTECA. SFÎȘIA. SUPĂRA.
cârtí1, cârtesc, vb. tranz. – (pop.) 1. A petici, a lipi, a cârpi: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtéască” (Calendar, 1980: 16). 2. (prin extensie) A lovi pe cineva. – Var. a lui cârpi (< sl. krupiti „a petici”, Cihac, DA, DER).
cârtí2, cârtesc, vb. intranz. – A se plânge, a protesta, a bombăni, a comenta. – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. krǔtati „a grohăi” (Scriban).
cârtí, cârtesc, vb. tranz. – A petici: „Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o cârtéască” (Calendar 1980: 16). – Din cârpă (< sl. krŭpa „cârpă”).
CÎRTI vb. 1. Cîrt/ea b. (RA V 71); -escu, Al., 1824 (RI XIV 143). 2. Cîrtoi (AO XVII 314).

cârti dex

Intrare: cârti
cârti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: Cârti
Cârti