cârpi definitie

17 definiții pentru cârpi

cârpí [At: TETRAEV. 213 / Pzi: ~pésc / E: bg кpъпити] 1 vt A repara, prin coasere sau aplicare a unui petic, un obiect rupt sau descusut Si: a cârpăci (1), a petici. 2 vi (Îe) A ~ (de-a) fuga sau a o ~ de fugă A o rupe la fugă. 3 vt A repara un obiect spart sau crăpat Si: (iuz) meremetisi. 4 vt (Fig) A pălmui pe cineva. 5 vt (Spc) A semăna porumb a doua oară, în locurile unde acesta nu a răsărit. 6 vt (Spc) A planta lăstari într-o vie. 7 vt A lucra ceva superficial, cu greutate Si: (înv) a drege, a încropi. 8 vt (Îe) A-și ~ viața, traiul A-și duce traiul de pe o zi pe alta, cu greutate. 9 vt (Nob) A păcăli. 10 vt (Fig) A inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). 11 vr (Fig) A se împrumuta cu bani pentru a trece o situație dificilă. 12 vr (Fig) A se procopsi cu ceva. 13 vr (Reg) A se însănătoși (după boală). 14 vrr (Fig) A se ajuta cu cineva. 15 vr (Mol) A se îmbăta.
CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputând ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.
CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ◊ Expr. Cu ochii cârpiți de somn = neputându-și ține ochii deschiși din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivație, o explicație, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.
CÎRPÍ, cîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la un obiect de îmbrăcăminte rupt sau descusut) A petici, a repara, a coase. Omul... umbla cu mîinile în buzunarul unor pantaloni cu genunchii cîrpiți. DUMITRIU, N. 234. Plugarul, într-un cojoc cîrpit, cu cușmă împănată de răsuflători, sta în car, lîngă plugul lui de lemn. CAMILAR, TEM. 47. Știi ce-am auzit?... Că-ți cîrpești singur ciorapii. SEBASTIAN, T. 282. ◊ (Poetic) Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. EMINESCU, O. I 35. ◊ (Cu privire la o persoană) Nevasta mă premenește, Mă spală și mă cîrpește. TEODORESCU, P. P. 294. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte sparte sau crăpate) A drege, a repara. Nu mai izbutea să cîrpească sticla de lampă. CAMILAR, N. I 83. Se lipeau de ferestruici strîmbe cîrpite cu hîrtie... se uitau lung-lung, la pruncii lăsați singuri. CAMILAR, N. I 67. În căsuța babei tot mai lucea o lumină roșiatică prin geamurile cîrpite cu hîrtie. DUNĂREANU, N. 22. ◊ Fig. Nu ți-ai prăsit un ban, să-ți poți cîrpi o nevoie la o vreme grea. VLAHUȚĂ, N. 129. Giudecă tu singură, Măriuco, dacă-mi mai este iertat a hrăni visuri de căsătorie... A zice lumea că m-am uitat la banii tăi, pentru ca să-mi cîrpesc sărăcia. ALECSANDRI, T. 1579. ◊ Expr. A-ți cîrpi viața (sau traiul) = a trăi greu. Vatra in jurul căreia și-au cîrpit zi cu zi traiul, indrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Cu ochii cîrpiți de somn = nemaiputîndu-și ține ochii deschiși de somn. Copiii, cu ochii cîrpiți de somn, se duceau la culcare. PAS, Z. IV 28. Ea se sfiește să-i iasă înainte, cu ochii cîrpiți de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 125. 3. Tranz. (Cu privire la oameni) A lovi, a bate. Și tu îi mai dai și dreptate, în loc s-o cîrpești. DUMITRIU, B. F. 41. Grădinarul voind să-l cîrpească, fu oprit de fata cea mai mică. ISPIRESCU, L. 152. ♦ Fig. (Determinat prin «o palmă») A trage, a da (cuiva) o palmă. S-a apropiat de Miai și i-a cîrpit o palmă peste urechi. PREDA, Î. 122. 4. Tranz. Fig. A născoci, a inventa. Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 5. Refl. Fig. A se ajuta, a-și împlini lipsurile, a se alege cu ceva.
cârpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 să cârpeáscă
cârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpeáscă
CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)
CÂRPÍ vb. v. ameți, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.
cîrpí (pésc, cârpít), vb.1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. – 5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susțin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură, s. f. (petic, cîrpeală; minciună).
cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” < sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
A CÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ◊ Cu ochii ~iți de somn cu ochii semideschiși din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti
cârpì v. 1. a drege ceva rupt; 2. a astupa crăpăturile; 3. fig. noi cârpim cerul cu stele EM.; 4. a lucra sau a face rău;. 5 fam. a născoci: cârpește la minciuni; 6. a da lovituri cu palma; 7. fam. a se îmbăta: paremi-se că se cârpește moșneagu AL. [Derivat dela. cârpă].
cîrpésc v. tr. (vsl. krpiti, iskrŭpiti, sîrb. krpiti). Dreg, repar (haĭnele, încălțămintele saŭ și alt-ceva). Fig. Garnisesc, decorez: noĭ cîrpim ceru cu stele (Em.). Iron. A cîrpi cuĭva o palmă, a-ĭ trage o palmă. Fam. A cîrpi o minciună, a spune o minciună. V. refl. Fam. Mă îmbat.
CÎRPI vb. 1. a cîrpăci, a petici, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (~ o gheată.) 2. a coase, a prinde, a țese, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)
cîrpi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. DA. ÎMBĂTA. PĂLMUI. TRAGE. TURMENTA.
cârpi, cârpesc v t. a pălmui
a cârpi una expr. a lovi cu palma[1]

cârpi dex

Intrare: cârpi
cârpi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a