cârpător definitie

9 definiții pentru cârpător

cârpătór sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapatór, crup~, crupătóriu, curpatói, curpatór, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 (Îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
cârpătór (pop.) s. n., pl. cârpătoáre
cârpătór s. n., pl. cârpătoáre
CÂRPĂTÓR s. v. fund, tocător.
cîrpătór (cârpătoáre), s. n.1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare, îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămaliga. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de bagat pînea’n cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot.
cîrpător s v. FUND. TOCĂTOR.

cârpător dex

Intrare: cârpător
cârpător substantiv neutru