cârpăci definitie

10 definiții pentru cârpăci

cârpăci vt [At: I. IONESCU, C. 42/2 / V: ~pocí, ~pogí / Pzi: ~ăcésc / E: cârpaci] 1-2 (Șdp) A cârpi (prost). 3 (Pgn) A lucra prost, de mântuială.
CÂRPĂCÍ, cărpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci.
CÂRPĂCÍ, cârpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci + suf. -ie.[1]
cârpăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcésc, imperf. 3 sg. cârpăceá; conj. prez. 3 să cârpăceáscă
cârpăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârpăcésc, imperf. 3 sg. cârpăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârpăceáscă
CÂRPĂCÍ vb. v. petici.
A CÂRPĂCÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălțăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpi; a petici. 2) A face în grabă, superficial. /Din cârpaci
cârpăcì v. a drege haine sau încălțăminte vechi și uzate.
cîrpăcésc v. intr. (d. cîrpacĭ). Exércit meseria de cîrpacĭ. V. tr. Cîrpesc prost. – În nord și cîrpocesc și cîrpojesc.
CÎRPĂCI vb. a cîrpi, a petici, (rar) a peticări, (pop.) a potlogi. (~ încălțămintea.)

cârpăci dex

Intrare: cârpăci
cârpăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a