cârnitură definitie

8 definiții pentru cârnitură

cârnitúră sf [At: LB / Pl: ~ri / E: cârni + -tură] (Pop) Cotitură (a unui drum).
CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.
CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s. f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.
cârnitúră (pop.) s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri
cârnitúră s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri
CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
CÂRNITÚRĂ ~i f. pop. Loc unde un drum sau o apă își schimbă direcția; cot; cotitură. /a cârni + suf. ~tură
cîrnitu s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.

cârnitură dex

Intrare: cârnitură
cârnitură substantiv feminin